Comuna Baciu, județul Cluj. Situată în zona Dealurilor Clujului, pe stânga râului Nadăș, comuna Baciu se află în imediata apropiere a municipiului Cluj-Napoca și este compusă din șapte sate: Baciu - reședință de comună, Corușu, Mera, Popești, Rădaia, Săliștea Nouă și Suceagu. Ca obiective turistice demne de vizitat putem aminti Pădurea Hoia - Baciu, Cheile Baciului, sit fosilifer la Corușu, Muzeul Bivolului, Conacul „Bornemisza-Matskássy” sau Biserica de lemn din Săliștea Nouă. De asemenea, pe teritoriul comunei se află și kilometrul 0 al județului Cluj!

Satul Suceagu este o așezare aflată la 15 km distanță de Cluj-Napoca, ale cărei origini se pierd în negura timpului. Satul oferă turiștilor o bună alternativă pentru o excursie de o jumătate de zi. Principalele atracții din sat sunt Biserica Reformată și Dealul Melcului. Fostele conace au fost distruse sau părăsite după jumătatea secolului al XX-lea, iar Biserica de lemn din 1710 a fost demontată la scurt timp după ridicarea bisericii noi.

Biserica Reformată veghează asupra satului de 700 de ani. Exteriorul este simplu, ceea ce atrage privirea este pasajul aflat între corpul bisericii și turnul clopotniță. Prezența pasajului poate fi explicată de dimensiunile reduse ale vârfului de deal unde este amplasată biserica, construcția ocupând tot platoul. Interiorul impresionează prin băncile de lemn pictat, covoarele țesute și ţesăturile care decorează pereții.

Coborând de la Biserica Reformată și urmărind drumul din dreapta se ajunge la Dealul Melcului, o rezervație fosiliferă, dar și un bun punct de belvedere. În centrul satului se află Biserica Ortodoxă, ridicată în 1916.

Cele trei etnii (maghiari, români, romi) conviețuitoare în bună înțelegere în Suceagu oferă spectatorilor momente inedite cu ocazia evenimentelor festive din sat. Fiecare etnie are stilul propriu de dans popular, iar csárdás -ul chiar dacă este jucat de fiecare comunitate, diferă prin felul în care este interpretat. Sucegenii sunt cunoscuți și ca buni cântăreți, pe când femeile lor sunt bune bucătărese. Acest fapt se datorează apropierii de Cluj, ceea ce a permis ca femeile să lucreze în trecut la nobilii clujeni. Totuși, apropierea de municipiu a adus și dezavantaje locuitorilor, care și-au pierdut treptat portul țărănesc, adoptând mult mai repede noile haine de inspirație occidentală.

Printre personalitățile care sunt legate de acest sat unic se numără Györffy György și Romulus Ladea. Istoricul Györffy György s-a născut la Suceagu, dar încă din anii copilăriei s-a mutat la Budapesta, continuând să revină verile în satul natal. Sculptorul Romulus Ladea a trăit vreme de 20 de ani în sat, unde și-a cumpărat o casă.

Nu ezitați să petreceți cel puțin o jumătate de zi în Suceagu, satul al cărui nume de origine slavă nu se mai găsește nicăieri în Europa.

sursa: www.cluj.com

Satul Săliștea Nouă (în maghiară Csonkatelep-Szelistye) este situat pe locul unei vechi localități din secolul al XIII-lea care a fost complet devastată la un moment dat și a rămas nelocuită până la 1850. Are aproximativ 250 de locuitori, marea majoritate fiind de religie greco-catolică, 80 de ortodocși si 20 de baptiști. Localitatea este situată în partea de nord a municipiului Cluj-Napoca la aproximativ 16 km. Se poate ajunge cu autobuzul CTP numărul M33, iar biletul costă 5 lei.

La răscrucea drumurilor între Sumurduc, Mihăiești și Chinteni s-a aflat cândva o crâșmă pe care o gospodărea o femeie care își pierduse o mână. Sau poate așa se născuse, asta nimeni nu mai știe pentru că a trecut mult timp de atunci. Crâșma era centrul de interes al tuturor celor care treceau pe acolo. Toată lumea îi spunea femeii Cioanca (de la cuvântul maghiar „csonka” care înseamnă „ciunt”) și satul întreg a rămas cu acest nume: Cioanca. Cei mai bătrâni încă folosesc această veche denumire, deși acum mica localitate se numește Săliștea Nouă.

Este într-adevăr mică, având doar 65 de fumuri și aproximativ 250 de locuitori. Școala s-a închis în urmă cu 4 ani pentru că toți copiii au plecat la oraș. Cu toate acestea, satul are patru lăcașuri de cult: o biserică greco-catolică, o biserică ortodoxă, o biserică baptistă și o bisericuță frumoasă din lemn care, deși la un moment dat a fost mărul discordiei în sat, în prezent nu o mai vrea nimeni și este părăsită degradându-se de la an la an.

Până în anul 1970 nu a existat nicio biserică în Săliștea Nouă. Slujbele religioase se țineau pe rând, la familia Bindas și Șerdean, familii care îsi puseseră casele la dispoziție. În 1970 s-a adus o biserică de lemn din Buzaș, județul Sălaj. Pe ușa frumoasei bisericuțe este inscripționat anul 1798 și probabil acesta este anul construcției.

Pășunea comunală se află ”În Pustă”, de fapt un deal care primăvara și toamna este plin de brândușe oferind un spectacol deosebit de culori și miresme. Dacă ajungi în vârf, după o plimbare lejeră de câteva minute, ți se oferă o panoramă frumoasă a împrejurimilor, momente de pace, liniște și certitudinea că veșnicia s-a născut la sat. Punctul cel mai înalt se numește „Țeapa Neamțului” și a fost un punct de observație în timpul Celui de-al Doilea Război Mondial. De acolo i-a rămas numele.

Printre măceși și brândușe este înmormântat poetul Matei Albastru (pe numele său real Matei Gavril), care își are rădăcinile în Săliștea Nouă și cu care săliștenii se mândresc. Din ce în ce mai mulți clujeni se întorc la sfârșit de săptămână în sat pentru a petrece zile de relaxare în curțile din care nu lipsesc merii și nucii. Mulți dintre ei au renovat casele părintești și își doresc ca la un moment dat să se întoarcă definitiv în natură și la satul lor drag.

sursa: www.cluj.com

Satul Rădaia era cunoscut în trecut ca Poșta Merei, fiind la principalul drum de acces între partea centrală și cea nordică a Transilvaniei. Acest fapt poate fi probat prin descoperile de urme de locuire și de drumuri din epoca romană în imediata apropiere a satului.

O plimbare de 2-3 ore prin sat scoate la iveală abundența și frumusețea construcțiilor din piatră. În partea de sus a satului este o carieră folosită de localnici pentru procurarea pietrei. Față de piatra de Viștea, cea din zona Rădaia este mai închisă la culoare, dar potrivită pentru locuințe și grajduri. Folosirea cu măiestrie a lemnului pentru decorarea caselor sau a unor balcoane la grajduri oferă un element de unicitate satului.

Satul a fost destinat în timpul lui Ceaușescu să fie ras de pe fața pământului, dar a avut șansa de a trece peste Revoluție și de a se dezvolta. Deși este un sat mic, are o capelă, astfel încât nu se mai pot face glume pe seama sătenilor cum ar fi că atunci când se foloseau semnalele de tren, de fapt se trăgeau clopotele în Rădaia.

sursa: www.cluj.com

În Popești se poate ajunge din Cluj-Napoca, fie făcând dreapta pe strada Valea Seacă aproape de ieșirea spre comuna Baciu, fie de pe strada Lombului. Sunt doar 10 kilometri din Piața Unirii care este punctul zero al Clujului. Dacă nu ar exista indicatoarele cu denumirea localităților aproape că nici nu ți-ai da seama că ai ieșit din Cluj și ai intrat în Popești. Casele încep să se distanțeze unele față de altele, iar curțile acestora sunt din ce în ce mai mari, aglomerația și înghesuiala specifice mediului urban dispărând treptat.

Acest sat este menționat încă din secolul al XIII-lea când moșia din jurul unei mici așezări de rândași a fost cumpărată de un preot. Se pare că de atunci, localitatea s-a numit Papfalva adică ”satul popii” devenit ulterior Popfalău, apoi Popești.

Satul are 590 de locuitori și, ca în toate satele românești, viața se învârte în jurul bisericii. O biserică ortodoxă înaltă, frumoasă și aerisită, construită din piatră în anul 1888. Așa o cunosc acum sătenii, însă, inițial era biserică greco-catolică. În 1966 a devenit ortodoxă, fiind pictată în stil bizantin în 1994. De fapt, aproape toate casele sunt construite din piatră datorită existenței carierei din apropierea satului.

Dar oricât de frumoasă ar fi o biserică sufletul acesteia îl dă preotul, iar părintele Petreuș, maramureșan de origine, dar stabilit aici în urmă cu 18 ani, este un model de urmat. „Nu trebuie să pleci în străinătate ca să muncești, este de lucru destul și aici!” este îndemnul pe care îl dă enoriașilor. Și nu doar din vorbe, ci prin propriile fapte le arată că așa este precum spune. Are câteva capre dintre care două aduse din Franța, capre de rasă care dau până la 8 litri de lapte pe zi. Iar brânzeturile din lapte de capră sunt la mare căutare în ziua de azi, așa că oricine îi poate urma exemplul. În timpul liber, preotul este un artist. Sculptează în lemn cu un deosebit talent și, mai mult decât atât, are dispoziția necesară de a îndruma și pe alții în tainele acestei arte. Multe biserici din țară se mândresc cu catepetesme superbe sculptate în lemn de tei de preotul din Popești.

Școala din sat s-a închis în urmă cu câțiva ani din cauza numărului redus de copii, apoi a urmat grădinița. Din fericire aceasta nu este o problemă pentru că distanța față de Cluj este foarte mică.

Ar mai fi un lucru interesant de știut despre acest sat înșirat pe coaste domoale și împânzit de nuci și meri. La marginea satului se găsește kilometrul zero al județului Cluj, adică centrul geografic al județului. În anul 2010 conferențiarul Ioan Rus, de la facultatea de Geografie a Universității Babeș Bolyai a determinat cu ajutorul unui soft special acest punct care se află la capătul Văii Seci, având coordonatele 46°49′25′′ latitudine nordică și 23°32′24′′ longitudine estică.

sursa: www.cluj.com

Mera, un sat majoritar maghiar continuă să păstreze tradițiile străvechi și portul popular în ciuda globalizării care face să pară orice tradiție ca fiind un lucru demodat.

În Mera, duminica vezi țărăncile cu portul popular, frumos colorat de care sunt mândre și în același timp bucuroase să mai apară în vreo poză a unui turist. Biserica Reformată, de secol XIII a trecut printr-un incendiu devastator în 1847 din care a mai rămas doar zidul estic, dar acum și-a recăpătat frumusețea de altădată.

Aproape de Biserică se afla Muzeul Bivolului, aflat în grija domnului Varga Gyorgy, fostul director al școlii din sat. În Mera, începând cu secolul XIX a fost introdus bivolul, un animal de povară, inteligent, foarte atașat de stăpân și cu un lapte foarte gustos. Apropierea grajdului de casă se explică prin afecțiunea reciprocă arătată și de stăpân pentru animalele sale. În sat dacă vă invită un sătean să gustați bucatele locale nu ezitați, veți fi plăcut surprinși, majoritatea produselor fiind din ograda proprie, iar cozonacul cu unt de bivoliță este absolut delicios.

Pe lângă un mic muzeu etnografic patronat de doamna Kelemen Ana de la magazinul aflat în apropiere puteți cumpăra produse de artizanat locale, în sat existând încă pielari, pantofari, pietrari, meșteșugari în pictură pe lemn sau lucrul cu mărgelele precum și croitorese. Tânăra generație atât din sat cât și din împrejurimi participă activ la confecționarea obiectelor tradiționale, astfel meșteșugurile locale având un viitor asigurat.

Călătorul cu spirit de aventură poate face o drumeție până pe Dealul Cetății, unde au fost găsite vestigiile unui punct de observare de la începutul Evului Mediu. Tot pe deal este și rezervația fosiliferă cunoscută și ca Stratele de Mera. Locul impresionează prin prezența într-un număr mare al cochiliilor vechi de milioane de ani din perioada oligocenă. Un alt loc bun de explorat este pârâul din capătul străzii Berek, afluent al Merei. În trecut pe acet pârâu au fost amenajate o serie de cascade și mici baraje cu scopul de a regulariza debitul apei. Peisajul surprinde prin sălbăticie, fiind puțin atins de civilizație, în aval nefiind nicio cumunitate, astfel calea de urmat fiind direct cursul de apă.

În drum spre casă, o plimbare prin sat scoate la iveală măiestria cu care au fost sculptate porțiile sau au fost decorate casele. Chiar dacă ești într-o comunitate majoritar maghiară, localnicii știu română și mulți se descurcă și in engleză, primind vizita unor oaspeți inclusiv din îndepărtata Japonie. Nu ezita să comunici cu sătenii, ai multe de învățat de la ei, iar satul și sătenii au multe de oferit.

sursa: www.cluj.com

Satul Corușu (în maghiară Nadaskorod) este atestat documentar din anul 1332. La recensământul din 2011 avea 557 de locuitori, marea majoritate fiind români ortodocși. Localitatea este situată în partea de nord a municipiului Cluj-Napoca la aproximativ 13 km. Autobuzul CTP numărul M33 vă poate aduce aici cu 4 lei, costul unui bilet.

La Corușu se ajunge ușor, pe drumul recent asfaltat, fără să simți când ai trecut de la oraș la sat. Deși sunt doar 8 km între Cluj și Corușu, par a fi două lumi total diferite. Am ajuns în sat dimineața devreme când încă mai cântau cocoșii, iar câinii se întindeau somnoroși fără să aibă chef de lătrat. Pe drum nu era țipenie de om, așa că am dat un ocol localității într-o plimbare care a durat mai mult de o jumătate de oră. Satul este înconjurat de dealuri line, cărora ulterior le-am aflat și numele de la localnici: Dealul Clujului, Coasta Căstăilor, Dealul Melcilor, Dealul după Tău, Dealul Bliduțelor sau Băile Hustului.

Casele sunt toate noi, curate și îngrijite, cu nuci și meri în curte. Am văzut multe fântâni funcționale, singurele reminiscențe care mai amintesc de cum era odată viața la țară. Acum toată lumea are apă și gaz în casă. Nimeni din sat nu a plecat să lucreze în străinătate pentru că zona e bogată, iar apropierea de Cluj face să existe o piață bună de desfacere pentru produsele agricole. La ora actuală aproape fiecare familie are propriul tractor cu care lucrează pământul.

Școala s-a închis în urmă cu doi ani, copiii care mai sunt în sat merg la altă școală cu microbuzul pus special la dispoziția lor. Unii din ei au început cursuri de dansuri populare sperând să ajungă cel puțin la succesul pe care părinții sau bunicii lor l-au avut în trecut. În anii ’70-’80 ansamblul de dansuri populare de aici era renumit în țară, dansul ”Fecioreasca” luând mereu premiul I la festivalurile naționale.

Mândria sătenilor este biserica nouă cu hramul ”Pogorârea Duhului Sfânt”, a cărei construcție s-a finalizat în 2004. De zeci de ani credincioșii din Corușu își doreau o biserică pentru că cea existentă (de la 1800) era neîncăpătoare. În anii comunismului, mai exact în 1968, au pus mână de la mână și au săpat fundația unei noi biserici, dar autoritățile din acea vreme au refuzat să elibereze autorizație de construcție cu această destinație obligându-i pe oameni să ridice un cămin cultural pe fundația pe care o făcuseră din banii și munca lor. Acum la căminul cultural se mai fac doar mese pentru botezuri și înmormântări.

În apropierea satului se găsește un sit fosilifer, monument al naturii cu valoare paleontologică, ce are o suprafață de 2 hectare. Pasionații de geologie și de erele preistorice pot găsi aici cochilii de scoici pietrificate, unele de dimensiuni considerabile.

Corușu – oaza de liniște la doar o aruncătură de băț de aglomeratul Cluj este locul perfect pentru o plimbare într-o zi de duminică sau pentru un picnic la iarbă verde. Vă așteptăm cu drag!

sursa: www.cluj.com